De când acea putere [Ștefan cel Mare] se așezase asupra Moldovei părea că s-au schimbat și stihiile. Ploile cădeau la timp, iernile aveau omături îmbelșugate. Iazurile stăteau liniștite în zăgazuri; morile și pâraiele cântau în văi; prisăcile se înmulțeau în poienile pădurilor; drumurile erau pașnice. Neguțătorii treceau fără grijă ori la nemți și leși, ori la tatari, ori la Țara Ungurească; plăteau vama cu dreptate, nimeni nu le pricinuia sminteală. (...) S-a făcut lumină și dreptate în Țara Moldovei și boierii cei făloși și pântecoși și-au plecat grumazul și s-au supus.

Mihail Sadoveanu