Rafael Sanzio (1483–1520)a cunoscut de timpuriu gloria, chiar in comparatie cu cei doi titani ai vremii, Michelangelo si Leonardo impreuna cu care formeaza trinitatea marilor maestri renascentisti
Pictor si arhitect de seama, artistul isi traieste cea mai fecunda perioada de activitate creatoare la Roma, unde din 1508 pana in 1520, realizeaza o serie de fresce pentru Sala Tribunalului Apostolic, printre care capodoperele "Scoala din Atena" si "Parnasul", care il impun in atentia contemporanilor.

Un alt capitol al creatiei rafaeliene il constituie portretele, ale caror maiestate si gratie ii aduc aprecieri unanime si comenzi independente din partea unor figuri ilustre ale vremii, tanarul pictor extinzandu-si astfel atelierul, care a devenit unul dintre cele mai mari si mai renumite din epoca.
Dintre capodoperele care ne-au ramas de la acest pictor extrem de prolific amintim doua portrete ce stau marturie atat pentru talentul lui inegalabil, cat si pentru pasiunea pentru frumusetea feminina, in viata personala si in opera: "Femeia cu val" si faimoasa "Fornarina".
Rafael s-a stins din viata la numai 37 de ani, lasand prin testament iubitei sale de atunci cele necesare unui trai decent si impartind restul averii ucenicilor lui.