Personalitate complexa si controversata a secolului al XX-lea, Salvador Dalí este cunoscut atat pentru opera sa suprarealista, cat si pentru aparitiile sale publice insolite. A creat in domenii diverse: pictura, sculptura, grafica, film, fotografie, literatura.

Opera artistului spaniol este in principal legata de miscarea suprarealista, in care acesta vede posibilitatea manifestarii imaginatiei sale exuberante si a virtuozitatii tehnice. Datorita comportamentului sau, in 1934 este exclus din grupul artistilor suprarealisti, ceea ce nu-l impiedica sa se considere singurul artist capabil de a capta "formele suprareale". Ca alternativa la "automatismul psihic" preconizat de Breton, Salvador Dalí recurge la propriul sau stil ca "metoda paranoico-critica", pe care o defineste drept "o metoda spontana a cunoasterii irationale care consta in interpretarea critica a reveriilor delirante". Astfel, imaginile pe care pictorul incearca sa le fixeze pe panza deriva din agitatia tulbure a inconstientului (paranoia) si reusesc sa capete forma numai datorita rationalizarii delirului (momentul critic).

Intre 1939 si 1948, Salvador Dalí traieste la New York, unde expozitiile se bucura de un succes triumfal. Artistul se complace intr-un orgoliu nemasurat si provocator si creeaza teme in care apare, obsesiv, un univers sub semnul erotismului, sadismului, scatologiei si putrefactiei. Se plimba pe strazile New York-lui cu un clopotel, pe care il foloseste pentru a atrage atentia asupra sa, intrucat gandul ca ar putea trece neobservat este pentru el la fel de insuportabil ca saracia si smerenia. Iar posteritatea i-a facut pe plac si nu l-a uitat