Raven a așteptat o vară întreagă un sărut cu Malakai, dar a meritat. Pentru că a fost acel gen de sărut care oprește totul pentru câteva secunde. Atât de intens, încât n-ai cum să ți-l scoți din minte sau din suflet vreodată.

Deși e aproape de întoarcerea la facultate, Raven își dă seama că nimic nu mai poate fi ca înainte. Știe că Malakai nu a fost niciodată destinația finală a cuiva, ci doar o oprire, însă își dă seama cât de rară e conexiunea dintre ei.
El e un băiat căruia i s-a demonstrat că e imposibil de iubit, dar s-a transformat într-un bărbat dispus să riște cu fiecare bucățică sfărâmată din inima sa, iar ea este o femeie care nu a găsit niciodată cuvintele potrivite ca să exprime ce simte în preajma lui.

Povestea a mai fost scrisă. Dar poate că de data asta va avea un altfel de final.

„[...] și știu că nu pot să-i șterg amintirile dureroase, dar pot face ca momentele în care i s-a frânt inima să devină, în timp, mai puține decât cele în care a fost fericit.”