" Şi poate că nu s-ar fi întîmplat nimic dacă nenorocitul acela de Mr. Tysson nu s-ar fi grăbit s-o şteargă cu cele două bătrîne pe care mi le datora pentru cele trei săptămîni în care îl însoţisem în Pădure, încercînd să-i explic deosebirea dintre o pumă şi un curcan sălbatic — fără să' reuşesc de altfel. Şi după ce-i împuşcasem o maimuţă neagră şi cîţiva tucani de toată frumuseţea, era să încasez şi un glonţ în cap de la un seringueiros — căutător de cauciuc. Pe cînd eram plecat pe rîu la pescuit, Mr. Tysson, pornit de unul singur în expediţie, observase cum omul îngropa ceva la fădăcina unui pau brazii. Bineînţeles, mînat de curiozitate, încercase să dezgroape acel ceva, lăsîndu-şi urmele pînă la locul unde ne instalasem cortul. Era vorba de nişte piei de puma pe care căutătorul de cauciuc le pusese în siguranţă, bine sărate şi închise într-un cufăr, pînă urma să coboare cu barca spre oraş pentru a se aproviziona, obicei pe care-l aveau toţi pentru a nu fi jefuiţi de desperados , bandiţi albi ce bîntuiau prin zonă. Cînd şi-a dat seama că s-a umblat la comoara lui, seringuieiros ne-a luat urma şi am scăpat ca prin minune de un glonţ ce mi-a vîjîit pe lîngă ureche. Pînă la urmă l-am lămurit, dar chestia asta m-a costat o sticlă de rachiu şi eforturi duble de a mă abţine să nu-1 sugrum pe Mr. Tysson. Mister Tysson era avocat în Detroit..."