„Vreau sa vorbesc de starea de detentie, ca atare. Cu perfecta cunoastere a faptelor. Viata de toate zilele intr-o celula. Cred ca am trait o experienta unica. O femeie, singura, de-a lungul multor ani. Ani facuti din ore, din minute, din secunde. Secundele acestea as vrea sa le povestesc, aceste 3600 de secunde dintr-o ora, aceste 86400 de secunde dintr-o zi, care se tarsaie incet, de-a lungul trupului, serpi balosi urcandu-ti-se in spirale de la picioare pana la gat, fara ragaz, fara mila, de dimineata pana seara si in noptile de insomnie, prea dese, continuand sa te inlantuiasca fara odihna si fara oprire, la nesfarsit. Pentru ca vreau sa vorbesc si de demnitatea umana. Si de acele femei, mai tarziu tovarasele mele de penitenciar, care, impotriva a tot si a tuturor, au ramas fiinte profund umane. Si ca sa afirm o speranta. Speranta ca intr-o zi indepartata omul va invinge firea. Nu schimband cursul apelor, deserturile sau cucerind cosmosul, ci schimbandu-se pe sine insusi. Schimbandu-si inima si mintea.“ - Lena Constante