"Victor Petrini atinge, într-o lume confuză, condiţia tragicului, pentru că nu se îndoieşte de puterea spiritului de a rămâne demn şi necruţător în suferinţă. Iubirile şi întâmplările absurde îl aruncă în braţele deznădejdii şi ale oroarei, spiritul îi dă însă forţa să treacă prin ele, nu netulburat (mit al omului clasic), ci neliniştit şi lucid, luciditatea fiind forma demnităţii sale." EUGEN SIMION